Rahitismul face parte din categoria de
boli metabolice la
bebelusi si
copii. Este o
tulburare de mineralizare osoasa, aparuta in perioada de crestere. A fost prima oara descris in urma cu 300 de ani de doctorul Ambroise Paré, sunt denumirea de “morbus angelicus”.
CauzeCauza sau factorul determinant al rahitismului este
carenta de vitamina D, fie datorita lipsei de administrare a picaturilor necesare zilnic, fie datorita unor tulburari care nu permit absorbtia ei, fie din cauza expunerii insuficiente la soare. Sub actiunea soarelui, in pielea bebelusilor se sintetizeaza vitamina D. De aici reiese sfatul toturor pediatrilor de a ii tine cat mai mult pe bebelusi la soare. Bineinteles, in orele potrivite pentru ei, respectiv vara de la 8 la 10 si dupa amiaza dupa ora 16-17.
La ce copii si bebelusi exista riscul de a face rahitism ?Cei mai expusi bebelusi si copii sunt cei care traiesc in
tarile cu clima temperata sau
tarile nordice, datorita faptului ca zilele insorite nu sunt foarte numeroase. In plus, cei care traiesc la
orase sunt mult mai expusi fata de cei de la sate, pentru ca nu stau la fel de mult la soare, iar
poluarea de la oras face ca ultravioletele (necesare pentru sinteza in piele a
vitaminei D) sa penetreze mai putin in piele.
O alta categorie de bebelusi cu risc pentru rahitism sunt cei nascuti
prematur. Chiar daca li se administreaza necesarul zilnic de vitamina D, un procent dintre ei vor fi diagnosticati cu rahitism.
DiagnosticulDiagnosticul acestei boli poate fi pus de orice medic de familie sau pediatru. Este foarte important ca
parintii sa duca periodic bebelusii la control. Cel mai frecvent este depistat la bebelusi intre 3 si 6 luni. Exista si unele forme de rahitism mai tarzii, care apar la copii pana la 2 ani.
Simptome si semne de rahitismPrimele semne si
simptome care apar sunt cele osoase. La 4 luni, medicul care urmareste evolutia bebelusului va verifica oasele capului, apasand pe zona cefei. In cazul rahitismului, se remarca
inmuierea oaselor capului si se spune “ca se infunda ca o minge de ping-pong”. Aceasta inmuiere a oaselor are importanta doar dupa varsta de 4 luni, pana atunci fiind normala.
Un alt semn care trebuie urmarit este marimea fontanelei (“moalele capului”). La bebelusii cu rahitism
fontanela este mai mare decat normal si cu marginile mai moi. In unele cazuri, fontanela nu se inchide pana la 18 luni, cum ar fi normal. O alta caracteristica a bebelusilor cu rahitism este
fruntea mai bombata. Atunci cand bebelusii incep sa mearga,
piciorusele lor se deformeaza : fie in X, fie au picioarele curbate (“cracanate”).
Toate aceste modificari osoase le poate observa medicul, dar sunt vizibile si la radiografii, care sunt necesare in unele cazuri.
In plus de modificarile osoase, mai exista si
alte manifestari ale rahitismului: intarzierea eruptiilor dentare, transpiratia excesiva a capului, craniul aplatizat la ceafa (“cap tesit”) si rezistenta mai scazuta la infectii.
Sfat pentru mamici !Nu sariti peste controalele recomandate de medic. Este foarte important ca rahitismul, la fel ca si toate celelalte boli, sa fie diagnosticate la timp. Astfel, bebelusii se pot trata si vindeca, fara a determina complicatii care nu mai pot fi recuperate.