Foarte interesant,e bine de stiut

In perioada prenatala copilul poate vedea, auzi, gusta, experimenta si chiar invata in utero, el poate simti, desi nu are sentimente la fel de complexe ca adultul.
Modul in care copilul prenatal percepe si simte ii modeleaza atitudinile si asteptarile in raport cu sine.

Modul in care o persoana se vede pe sine si/sau actioneaza: vesela sau trista, agresiva sau supusa, in siguranta sau macinat(a) de anxietati depinde, in parte, de mesajele pe care le primeste despre sine in utero.
Sursa principala a acestor mesaje modelatoare este mama copilului. Aceasta nu inseamna ca orice suparare, orice grija sau nemultumire pasagera a mamei se va rasfrange asupra fatului. Sentimentele persistente, cum ar fi anxietatea cronica sau ambivalenta afectiva in privinta maternitatii sunt cele care lasa urme adanci la nivelul personalitatii copilului nenascut.








Pe de alta parte, sentimente cum ar fi bucuria, entuziasmul, pot contribui semnificativ la dezvoltarea emotionala a unui copil sanatos.

in ultima perioada studiile se focalizeaza si asupra emotiilor tatalui. Pana nu demult acestea au fost ignorate dar se stie ca modul in care un barbat isi trateaza sotia, viitoare mama, este esential pentru bunul mers al sarcinii si pentru sanatatea mentala si fizica a viitorului copil…

inca din primele momente ale vietii nou nascutul are nevoie sa fie inconjurat de iubire, de blandete, sa fie atins cu atentie si delicatete, fiindca el va pastra adanc in memoria inconstienta amintirea nasterii sale si ale primilor ani de viata.
Bebelusul percepe cele mai fine nuante ale emotiilor celor care il inconjoara ; el reactioneaza nu numai la dragoste sau ura dar si la ambiguitate sau ambivalenta…

Beneficiind de aceste informatii, viitorii parinti au o sansa esentiala de a influenta personalitatea copilului lor. Ei pot contribui la starea lui de bine, la capacitatea lui de a se bucura, de a depasi mai usor dificultatile poate nu numai pentru perioada prenatala sau pentru primii ani de viata, ci pentru intreaga lui existenta…

Pentru a-si constientiza rolul in formarea si dezvoltarea intrauterina a copilului lor, parintii au nevoie ei insisi de a fi educati, formati in adoptarea unor noi comportamente in perioada prenatala: cum sa se hraneasca, cum sa respire, cum sa comunice cu copilul prin cuvant, prin muzica, prin atingere, cum sa ii asigure un mediu intrauterin protector, cum sa isi transforme emotiile negative, cum sa isi schimbe comportamentele nedorite, cum sa se reintoarca la natura pentru a-si reface resursele, cum sa-l ajute sa se nasca, cum sa invete sa-l primeasca intr-un mediu prietenos, cum sa-l iubeasca, cum sa-l ghideze in viata.
Ei faciliteaza astfel, in mod natural, dezvoltarea fireasca a tuturor potentialitatilor inscrise in copilul lor.

Daca din acest moment viitorii parinti devin constienti de impactul pe care-l au gandurile, sentimentele si gesturile lor asupra dezvoltarii copilului in perioada prenatala, daca vor sti cum sa traiasca cele noua luni, ei vor declansa o reactie in lant de o forta nebanuita, care va transforma lumea !